O secundă

Dragă Dudu,

Tu esti de drept Sidonia Dragusanu, iar eu iți scriu un secol după, dintr-un tren uitat de timp. Privesc lumea printr-o fereastră murdară și iubesc într-un infinit de posibilități. Între mine și lume, un adevărat spectacol se petrece. Râd și plâng în acealsi timp încercând să înțeleg unde se termină visul și de unde și, mai ales până când, realitatea calcă totul în picioare. Simt sufletul oamenilor dărâmând castele de nisip și îmi imaginez posibilitatea iertării. Îmi acop ochii cu metafore, șterg trecutul cu o gumă de șters și-ți scriu.

Sursa foto : sidonia.ro

Tu, dragă Dudu, tu ți-ai început povestea „Într-o gară mică„ și ai continuat-o până într-un capăt de peron decis doar de tine. Îndrăgostită până la moarte sau poate doar preț de o secundă și un infinit de posibilități, m-ai lăsat cu certa impresie că totul este posibil. Am citit și am recitit povestea ta și, pentru cu nu există cu adevărat un final, am imaginat nenumărate urmări posibile. Poate că Petru a existat cu adevărat sau poate că l-ai inventat tu într-un moment de crâncenă singurăte.

Privesc lumea printr-o fereastră murdară și plâng tăcut între două gări. Am ratat posibilitatea clipei și acum caut răspunsuri la întrebări nerostite. Răsfoiesc trecutul filă cu filă și mă împiedic la fiecare capitol. Am avut-o la rândul meu pe Luiza mea și, la rândul meu, am învățat din durerea născută din frustarea de a trebui alege. Ca și tine, am ales zvcnirea de moment și mi-am creat o proprie secundă infinită în care m-am scufundat preț de-o eternitate. Un cuplu cât o viață scurs într-o secundă. Eternitatea ta, dragă Dudule, durează încă. A mea s-a terminat demult într-un parc oarecare, într-o duminică oarecare. O relație terminată brusc de frica lacătelor. Îmi doream atunci cu orice preț acea libertate despre care auzisem că există și tot restul, acel amalgam de stări și de logică, tot restul s-a terminat în realitate înainte de a începe cu adevărat.. Tu continui să exiști acolo unde m-ai lăsat, eu mi-am terminat clipa de o bună veșnicie și ceva. De atunci tot caut să îndrept și sper să se întâmple.

Am iubit infinit de intens și am greșit infinit de prostesc. Repetat și profund mi-am spus că viața oferă mereu o a doua șansă. Și am crezut că se poate. Mult timp am crezut intens și repetat că există povești minune în spatele fiecărei lacrime. Am plâns mult și am așteptat să se petreacă. Te citeam, dragă Dudule, și-mi doream să am și eu un Petru al meu pentru totdeauna. M-am încurcat de ceva ori în așteptări și a trebuit să îmi cer scuze diverșilor trecători prin viață. Nu erau decât simple treceri neînsemnat care s-au întâmplat doar să fie. Și am căutat mai departe.

Tu, dragă Dudule, tu ai creat cu povestea ta doar banalul început de la care a pornit totul, eu am inventat inevitabilul sfârșit de la care au început toate. Ani după, am încercat de multe ori să reproduc secunda aceea despre care spuneai că schimbă vieți dar n-am reușit decât să creez o copie imperfectă a minunii din spatele lacrimilor. Si totusi existădin când în când secunda …  De-a lungul timpului am învățat să o reproduc din nimic, în felul meu. Dar nu există secunde identice așa cum nu există nici vieți scrise cu cretă pe garduri îndoite de timp. Există doar ploi care spăla totul, inclusiv lacrimile. Și, între două ploi, doar anii trec.

Tu, Dragă Dudule, poate că tu ai reușit să întinzi acea secundă la infint sau poate că doar te-ai terminat brusc, într-un semn de carte. Nu știu cu certitudine până unde și, mai ales până când a rezisat veșnicia din privirea lui Petru. Cert este că, preț de-o poveste și ceva mai mult, el a creat o veșnicie numai pentru ține. Eu încerc să imaginez veșnicia mea imaginând povești cusute cu ață albă. Citesc minciuni printre cuvinte false și pășesc prin gări cu peroane roase tot căutând urmarea la capăt de culoare.

Tu dragă Dudule, tu ai clădit în mine o mică eternitatea peste care am constuit o viață, eu caut încă felinarul de la capătul singurătății mele.

Cam asta ar fi diferența. În rest suntem perfect identice.

 

Articol scris pentru Spring Suerblog, proba Sidonia.ro