În ultima vreme o cam lăsa memoria

Mă plimb cu Dragoș pe o stradă în pantă cu un nume ciudat. Încerc de câteva ori să pronunț numele străzii dar renunț, preferând frunzele. Sunt de un roșu intens, aproape supranatural dar Dragoș nu pare să le observe. El privește doar reclamele luminoase, calcă uneori strâmb și merge cu mâinile în buzunar ignorând tot restul. Pierde mult trecând cu vederea această toamnă cafenie, dar mă abțin să îi spun. Prefer strada în pantă, frunzele și reclamele luminoase.

Plouă fin și, privit de sus, orașul pare că respiră în ritmul led-urilor colorate. În spatele led-urilor clocotește viața.

Trecem pierduți pe lângă imobile vechi, refăcute și balcoane cu balustrade fine. La prima intersecție, o bătrână doamna îmbrăcată într-un pardesiu în carouri, se oprește în fața unui panou cu leduri verzi, își scoate ochelarii din buzunar, îi așează pe nas și începe să citească: „05.11.2019, 18:24, program 8:00 – 20:00”.

Bătrâna doamnă își potrivește ceasul după numerele indicate de panou și continuă să-l privească fascinată.  Ploua de cinci zile  și reclama luminoasă nu își pierduse din strălucire. Bătrâna stă să-și amintească cum era pe vremea ei. În ultima vreme o cam lăsa memoria dar își amintește până la urmă. Pe vremea ei nu existau reclame luminoase și led-uri…. Existau doar cartoane îngălbenite de timp cu un program scris cu cerneală albastră. Nimic nu rezista ploilor pe vremea ei …

Lângă bătrâna doamnă se oprește, la un moment dat, un bărbat în floarea vârstei, puțin adus de spate. O salută, ca două vechi cunoștințe și o roagă să nu mai stea în ploaie că răcește. Cel puțin asta îmi imaginez eu că-i spune. De la distanța de la care privesc eu scena, nu pot decât să îmi imaginez dialogurile. Bărbatul îi explică ceva bătrânei doamnei. Măresc pasul, lăsându-l mult în urmă pe Dragoș. Dragoș nici nu realizează. Mă opresc la o distanță rezonabilă de bătrâna doamna și ascult ce-i povestește bărbatul .

Sursa foto : Smarsoft

„Panourile”, îi spune bărbatul, „panourile cu afișare led pentru farmacii sunt fabricate de SmarSoft, au o durată de viață de peste 12 ani și folosesc o tehnologie led premium.”

Bătrâna doamnă se sprijină de un stâlp și ascultă în continuare. Nu știu dacă înțelege, dar, de la distanța de la care îi ascult, pare prinsă de subiect.

„Panoul acesta”, continuă bărbatul, „panoul acesta este protejat contra umidității. Un tratament cu lacuri siliconice industriale sau cu rășini poliuretanice este făcut special să protejeze placa electronică. În plus, carcasa de aluminiu a panoului, fabricată de firma HYDRO, asigură nivelul de rezistență necesar. De aceea panoul rezistă ploilor, diferențelor, de temperatură, prafului și condensului.”

Bătrâna doamnă dă din cap mulțumită și privește din nou panoul. Între timp s-a înserat și verdele de pe panoul luminos  a devenit, deodată, un nou punct de reper. Apoi întră în farmacie și-și cumpără niște aspirină. Bărbatul o așteaptă afară, căutând pe telefonul mobil o adresă. La adresa aceea, îmi imaginez eu, își lăsase mășina, într-o parcare subterană.

 După 10 minute, bătrâna doamna iese din farmacie ținând în mână o pungă de hârtie albă pe care o așează pe un pervaz. Apoi își deschide o umbrelă gri și pleacă, uitând de pungă. Memoria îi cam joacă feste în ultimul timp. Mă îndrept de spate și, dintr-un impuls de ultim moment, împinsă  de curiozitate, apuc punga uitată pe pervaz cu două degate și continui să îi urmăresc pe cei doi, de la distanță.

Bărbatul o însoțește pe bătrana doamnă la parcarea subterană unde își lăsase mășina. Parcarea nu e departe, la maxim 5 minute de mers pe jos, dar bătrâna doamnă merge încet și ajunge în fața panoului luminos care indică numărul de locuri disponibile, un sfert de oră mai târziu. Înainte să coboare în parcare, se oprește în fața panoului să-și amintească cum era pe vremea ei. În ultima vreme o cam lăsa memoria dar își amintește până la urmă. Pe vremea ei nu existau panouri pentru parcare. De fapt, dacă stătea bine să se gândească, pe vremea ei nu existau nici mașini. Dar vremurile s-au schimbat și vor continua să se schimbe.

Sursa foto : Smarsoft

Văzând-o puțin nedumerită în fața panoului cu numărul de locuri de parcare disponibile, bărbatul îi explică. „Acest panoul are un dispozitiv prin care este conectat la rețeaua locală, ceea ce permite afișarea numărului de locuri libere în timp real. Valoarea contorului este stocată într-o memorie nevolatilă, ceea ce, în cazul unei pene de curent, asigură funcționarea corectă a panoului și afișarea corectă a ultimei valori înregistrate.”

Bătrâna doamnă înțelege, dă afirmativ din cap și cade pe gânduri. Cum ar fi să-i poată număra cineva și ei lucrurile lipsă? Chestiile acelea de care cu greu își mai aducea aminte în ultimul timp? Ar fi ca un bulevard întreg de led-uri colorate care i-ar indica direcția. 

 ***

Se lasă noaptea peste strada în pantă și Dragoș mă caută din priviri . De jur, împrejur, doar strada, blocurile, oamenii, și led-urile. Până la urmă își dă seama că am dispărut și mărește pasul. Trece în viteză pe lângă panoul cu led-uri verzi al farmaciei, mă caută printre rafturi și nu mă găsește. Se oprește brusc, în fața unui pervaz prăfuit, privește urma dreptunghiulară lăsată de o pungă cu aspirină și pleacă mai departe. Nu mă găsește  la prima intersecție și nici la a două. Într-un final, ajunge în fața panoului luminos din fața parcării subterane și citește resemnat „nici un loc disponibil”. Își dă seama că pierdut de data asta și-și scoate umbrela.

Între timp a început din nou să plouă.

Articol scris pentru Superblog 2019, proba Smarsoft