Miracolul care-si merita degetele

Se agatau de litere ca de o ultima posibilitate, atingandu-le, degetele isi gaseau scopul, atingandu-le degetele dadeau drumul povestilor povestite de litere, imaginor descrise de litere. Atingandu-le, degetele simteau literele, vibrau odata cu literele, devenind in ordine degete-povesti, degete-imagine, degete-cantece. Depedenta de litere le crea apartenta, contactul necesar supravietuirii, poarta deschisa spre lume, punctul pe „i” si certitudinea ca “degetul cat traieste invata”. Degetele isi formasera demult tabieturi, capatasera acele obiceiuri caracteristice unor degete cu experienta, degetele cutreierau lumea in lung si in alt marind-o sau micsorand-o dupa necesitati si partajand-o cu alte degete atunci cand considerau ca lumea merita cu adevarat partajata. Degetele tratau literele cu sensibilitatea celui indragostit de o himera, uneori literele isi schimbau sensul la o simpla atingere, alteori literele fortau doar putin nota trimitand spre alte litere, un pic mai detaliate.

 

Degetele urmau literele trimitere dupa trimitere cunoscand alte litere si imbogatindu-si astfel panoplia de litere. Degetele-povesti isi adaugau noile litere grupate pe capitole, degetele-imagine isi imaginau alte povesti iar degetele-cantece … Ei bine degetele-cantece adormeau cu buricul pe perna, leganate de imaginile degetelor-poveste si cantate de povestile degetelor-imagine. Pozitia “buric” nu perturba in nici un fel capacitatea degetelor de a rasfoi literele, pozitia “buric”reprezenta de fapt pozitia preferata a degetelor-imagine. Intr-o astfel depozitie “degetele-imagine isi puteau da frau liber gandurilor in spatele detaliilor de rezolutie maxima, alimentandu-si creativitatea cu “antren prins de pe ici pe colo”.

Degetele nu se nascusera “din prima” de fapt degete, degetele isi capatasera starea cam prin 2010 cand se iscase ZVONUL printre degetele in devenire. Zvonul se dovedise intr-un final stire de maxima importanta, tipul de stire care poate transforma complet viata unui deget facandu-l sa creasca intr-un an cat altele in zece.

Stirea invoca un nou concept, revolutionar, descriind “TABLETA” ca pe “obiectul miracol al secolului douazeci-si-unu”, inventia capabila de a crea noi stari, noi comportamente, noi atribute atasate starilor si comportamentelor, noi pozitii de percepere si interpretare a literelor, noi tendinte in trimiterea de la o litera la alta, noi posibilitati de exprimare a extasului, co-extaz, extraz colaborativ, extaz impartasit cat cuprinde”.

Degetul in devenire se aratase initial relativ reticent la stire, era un “aproape-deget” comod, cu tabieturi si pagini pline de litere, un aproape-deget ce nu vedea si pace necesitatea unui “nou stil de a consuma litere”. Fata in fata cu mai-sus-amintita-revolutie, aproape-degetul pusese mana pe telefon si ceruse parerea altor “aproape-degete”, intrebandu-le pe rand ce intelesera ele din stire, cum proiectau ele impactul stirii asupra viitoarelor degete, vedeau ele vreo oportunitate tangibila generata de “OBIECT”, se simteau “aproape-degetele” amenintate de noile stari invocate de stire , se identificau ele, “aproape-degetele” cu vreunul din comportamentele descrise de stire?

Aproape-degetele se exprimasera pe rand, in ordine alfabetica. Raspunsurile difereau in functie de experienta, varsta si deschidere la nou. “Aproape-degetele” cu buricul mare isi exprimasera opinia favorabila “vom putea simti pe deplin sensul literelor marindu-le aparenta, cuprizandu-le astfel pe de-a-ntregul sensul si directia, captand din prima trimiterile si profitand din plin de ele” , degetele cu buricul mic intrevazusera imediat schimbare in bine “vom putea plezni la orizontala nepierzand nimic din vizibilitatea si persistenta literelor. “Aproape-degetele” cu buricul nici prea mare dar nici prea mic focalizasera din prima pe oferte “imaginati-va promotii la lansare, sa le simti pe un buric mediu si alta nu”.

Per total “aproape-degetele” sa aratasera deschise conceptului, “aproape-degetul invata cat rasfoieste” drept pentru care tableta fusese acceptata cu un maxim de voturi.

Degetele isi schimbasera starea in timp. Tableta le umpluse tranzitia cu stari pana atunci necunoscute, impulsandu-le creativitatea atingerii cu experienta povestita si partajata de alte degete, putin mai experimentate.
De atunci degetele devenisera dependente de litere si literele, la randul lor, depedente de degete. “Obiectul miracol” isi meritase pe deplin numele de tableta, imbogatind ani dupa ani experienta miilor de degete dependente de litere.

Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2014.