Femeia, ca și viața, trebuie trăită

Viața, fără să cauți, se întâmplă, fără să gândești, se petrece, fără să percepi, se deapănă : dragoste, mulțumiri, „iartă-mă”, aniversari, nașteri, nunți, condoleanțe .

Viața este o florărie online : îți alegi floarea, o mirosi, o privești, o trăiești, o sădești, o îngrijești, o crești, o livrezi : flori la domiciliu !

Sursa foto : Interflora Romania

Interflora Romania povestește viața și tu încerci să povestești femeia.
Iei un moment oarecare și-ți spui că trebuie să scrii despre importanța femeilor în viața ta. Dificil moment … cum să scrii despre asta fără să pari că vorbești despre ele ca și cum ai vorbi despre tine ? 

Fără să știi, se petrece. Fără să vrei se produce. Gândul. Ideea. Mesajul. Femeia nu trebuie sărbătorită, femeia, ca și viața, trebuie trăită. Femeia e viața și viața este totul.  Între ele, un infinit de sentimente, lacrimi, zâmbete, flori, momente înălțătoare, pansamente pentru suflete, o iubire veșnică, multe cercuri, o spirală.  

Ca să simți infinitul, trebuie să ajungi să înțelegi femeia. Să-i trăiești întrebările, să-i sărbătorești zâmbetele, să-i mângâi tristețile. Viața este spirală și spirala devine cerc. Cercul întrebărilor fără răspuns. Cercul răspunsurilor fără întrebare. Cercul amăgirilor si al certitudinilor. Ca să înțelegi cercul trebuie să-i cunoști raza. Ca să-i  accepți raza, trebuie să simți floarea bătută de rază. Creșterea florii în bătaia razei.

Am crescut într-o grădină înconjurată cu hortensii mov, mari. Când înfloreau, zâmbeau la stradă și trecătorii se opreau uimiți, exclamau surprinși și nu mai plecau. Uneori se formau cozi și mirările invadau toată strada de se dusese vestea hortensiilor mov până peste deal… Povestea lor, a hortensiilor mov, mi-a povestit-o bunica într-o seară de vară, caldă. Hortensiile le primise mama, în ghiveci, la 18 ani și bunica le plantase în grădina din fața casei. Apoi hortensiile se înmulțiseră și invadaseră toate  privirile. Cam asta era povestea. Simpla, scurta și posibilă. O priveam pe bunica cum povestește și-mi doream să ajung ca ea. Să înțeleg viața așa cum o înțelegea ea. Să umplu viața celorlalți așa cum o umplea ea. Bunica înflorea lumea pe unde trecea. În urma ei, răsăreau florile. Planta flori si culegea suflete.

Bunica …

Vorbesc din perspectiva celei care o privea schimbând becuri cățărată pe un scaun șubred sprijinit de un colț de masă în serile reci de toamnă. A celei care se ruga să nu cadă când, cățărată pe casă cu trei țigle în mână, implora cerul să nu plângă. Scriu pentru cea care îmbărbăta bărbații și emoționa până la lacrimi femeile.  De la ea am învățat să iubesc florile. Verdele. Movul și galbenul. Ploaia de primăvară și mirosul pământului ud. De la ea am învățat să-mi umplu viața, casa, sufletul cu câte puțin din natura care ne înconjoară. Flori în grădină, flori în casă, flori online.

Viața pe vremea bunicii mi-a fost gardină și eu, fără să îmi dau seamă, cea mai de preț floare pentru bunica.

Mama …

Mama, la rândul ei, repara suflete. Oamenii veneau la ea triști și plecau veseli. Nu știu cum făcea, probabil că asculta sunetul fiecăruia și apoi rezona. Participam și eu la vindecările mamei și încercam să le înțeleg.

Începea de fiecare dată cu o cafea făcută la foc mic în care adaugă zahăr și două lingurițe de cafea. Apoi, când cafeaua era gata, o turna în niște căni negre, mari, și o lăsa puțin să se răcească. Când era taman bună de băut, o sorbea printre șoapte, bătăi de inimă și povești. Avea mereu o vorbă bună pentru fiecare suflet. Desena destine și amăgea sorți. Sau invers, niciodată nu am înțeles influența nevăzutului asupra noastră.

Eu …

Trăiesc în fiecare zi cu dorință de a deveni măcar un pic ca ele, cele 2 femei care mi-au marcat existența.  Să devin în fiecare zi un pic din ele. Este felul meu de a le mulțumi. Este felul meu de a le spune „am înțeles”.

M-am născut dintr-o ramură de femei puternice. Bunica. Mama. Eu încă mai caut să strâng din mine puterea de a fi ca ele. De a aduce “un pic” cu ele. De a fi moștenit ceva care să ne lege cumva în ochii celorlalți. Încă nu ne leagă decât, poate, forma feței și arcuirea sprâncenelor. Și, în mod sigur, încăpățânarea de a crede că există o floare pentru fiecare moment al sufletului nostru. 

Această prezentare necesită JavaScript.

Fără să cauți, se întâmplă. În fiecare zi. 8 Martie e un simbol. Tot restul e infinit.

Fără să știi, se petrece. Devii. In fiecare zi, devii. Privești. Înveți , Încerci. Greșești. O iei de la capăt.

Fără să vrei se produce. Momentul sufletului tau naste gândul. Ideea. Mesajul :  femeia nu trebuie sărbătorită, femeia, ca și viața, trebuie trăită.

Restul e detaliu.

Acest articol a fost scris pentru SpringSuperBlog 2018, proba Interflora 

4 gânduri despre „Femeia, ca și viața, trebuie trăită

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s